Până la zahăr, ne mânâncă îndulcitorii

Sursa foto: unsplash.com

În chestionarul pe care îl completez la prima discuție cu oamenii care vin la consiliere, am câteva întrebări legate de consumul personal de zahăr. Și nu am fire de păr pe cap, de câte ori am auzit: eu nu folosesc zahăr deloc, dar îmi îndulcesc cafeaua/ceaiul cu miere (vax albina, că tot un zahăr e!)/stevia//sirop de orez/sirop de agave/nectar de cocos/zaharina (aici încep să mă agit pe interior, dar încă zâmbesc înțelegător)/aspartam (moment în care zâmbetul rămâne suspendat în aer, dar încerc să îmi mențin mina înțelegătoare). Ascult, ascult, și apoi încep să explic.

Fie că vorbim de zahărul brun pe care îl pui în cafea, de mierea pe care o pui în ceai sau de siropul de agave cu care îndulcești cerealele de la micul dejun, zahărul este tot zahăr, indiferent dacă este complet „natural” sau „nerafinat”.

Să le luăm pe rând, să le înțelegem pe fiecare, să decidem în cunoștință de cauză și cu asumare, zic.

Siropul de arțar este un mix de zaharuri care se formează atunci când seva de arțar este fiartă până se transformă într-un sirop gros. Cu ceva urme de minerale (mangan și zinc), trebuie totuși să ținem cont de faptul că are aproximativ 60% sucroză (zahăr), adică în 100ml sirop de arțar, avem undeva la 60g zahăr.

In coconut we trust. Zahărul din nucă de cocos, îndulcitorul trendy fancy cu care ne dăm mari acum în rețetele de pe bloguri, se obține în două etape: mai întâi se taie floarea de nucă de cocos și se colectează seva. Apoi seva este expusă căldurii, până se evaporă apa și rămâne produsul finit, adică zahărul. Cu toate că are un indice glicemic mic, fiind mai lent absorbit în organism, totuși, Houston, we have a problem! Pentru că are 70%- 80% sucroză, adică tot zahăr. Ta-na-na-naaam!

Stevia rebaudiana, și nu ștevia, că nu vorbim de planta de primăvară și soare cald iubitoare, ci de planta nativă din America de Sud, care este de vreo 300 de ori mai dulce decât zahărul. Nu are calorii și are indicele glicemic 0. Este un îndulcitor fără reacții adverse, pentru că glicemia rămâne la locul ei, după ce îl consumăm. Este safe, desigur, atunci când vorbim despre frunzele uscate de stevia. Nu de praful și lichidul pe care le găsim pe rafturile magazinelor, obținute industrial.

Aspartamul este un îndulcitor artificial, care începe să piardă teren, dar care se regăsește în peste 6000 de produse procesate și ambalate. Aici discuția e atât de lungă, încât sigur, sigur, două articole nu sunt suficiente. Dar vă zic așa: atunci când vă mai gândiți să îndulciți diverse băuturi cu aspartam, pentru că are indice glicemic 0 și doar 4 calorii/100g (pentru că așa este), amintiți-vă de toate reacțiile adverse pe care le poate provoca acest îndulcitor, nemaivorbind de faptul că nu ajută deloc în procesul de slăbire, dimpotrivă. Avem, pe alese: migrene, blurarea vederii, greață, vărsături, insomnie, dureri abdominale și ale articulațiilor, depresie, pierderi de memorie, modificarea ritmului cardiac.

Zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, descoperit întâmplător în 1987, de către Remsen și Fahlberg, când încercau să obțină o nouă vopsea (VOPSEA!!!), utilizând derivați pe bază de cărbune. Ieftină, cu indice glicemic 0 și fără calorii, cunoscută cu numele de scenă ca E954. Studiile recente au arătat că un consum regulat poate distruge bacteriile bune din sistemul digestiv, cu risc de obezitate, diabet, sindromul colonului iritabil.

Și acum că tot ne-am aruncat în groapa cu lei, tre’ să  găsim o soluție salvatoare. Că doar nu putem rămâne ultimul gogoșar din borcan, și ăla acru. Cu ce îndulcim deserturile, tartele și prăjiturile de casă, cafeaua, ceaiul sau limonada?

După ce am testat și retestat tot felul de îndulcitori, am rămas la câteva opțiuni accesibile, extrem de sănătoase:

#Curmale deshidratate, pe care le țin 24 de ore în lichid și apoi le transform într-o pastă dulce, la blender. Merg și în preparatele reci, de exemplu în orezul cu lapte sau pentru a îndulci fulgii de ovăz de la micul dejun, dar și în diverse aluaturi.

#Mierea, pe care o iau din sursă sigură și verificată.

#Sucuri și smuti din fructe și legume. Sunt o minune în prăjituri, vin la pachet cu aroma fructelor din care sunt făcute. În plus, se pot masca și niscaiva legume, mai ales din cele pe care mofturoșii nu le acceptă sub nici o formă. Păi știți voi ce înghețată bună iese cu spanac și castravete? Stați pe aici, că o să aflați în curând. Win win situation, vă zic!

Sursa foto: Sloop

#Banane, foarte bine coapte. Acelea care au deja coaja maronie, zac în fructieră, știți sigur că nu le mai mănâncă nimeni, dar nici nu vă îndurați să le aruncați. Eu le tai felii subțiri, și, dacă nu le folosesc imediat, le congelez. Fie ajung în vreun smoothie cu legume, fie într-o înghețată rapidă, fie le fac piure și le pun în deserturi. Nimic nu se pierde, totul se transformă.

Cu toate aceste opțiuni la îndemână, nu mai avem nici o scuză pentru a pregăti, acasă, cele mai bune prăjituri, pentru a crea tradiții și amintiri. Pentru a scăpa de veșnicul zahăr, cu toate alternativele lui nesănătoase.