Copiii care mănâncă legume devin adulți care mănâncă legume

Sursa foto: pixabay.com

Ca adulți, purtăm cu noi, din copilărie, un set de reguli și preferințe alimentare. Iubim sau urâm anumite alimente, stigmatizăm anumite feluri de mâncare, refuzăm să gustăm, pentru că acum o și putem face, fără să ne mai bată nimeni la cap. Este o zestre culinară pe care o ducem cu noi tot restul vieții. De la idei preconcepute, la teama de mâncare sau, pur și simplu, repulsia față de anumite alimente din farfurie.

Și eu, recunosc cinstit, nu suport, până la nivelul de greață fizică, atunci când le simt mirosul, toate lactatele lichide: lapte, iaurt, smântână, sana, lapte bătut sau kefir. Chiar și acum, când le scriu denumirile, bag lămâie chioară, să treacă mai repede mărturisirea și greața. Dar mănânc brânzeturi, fără de care viața mea culinară ar fi tristă, ung pâinea prăjită cu unt gras, și nu mă dau în spate de la diverse creme de brânză tartinabilă, pe care le combin acasă.

De la a refuza, însă, o anumită legumă sau 1-2 feluri de mâncare, până la a mânca puțin spre deloc legume, este cale lungă și nesănătoasă. Cale lungă pe care o străbatem din copilărie și o bătătorim cu mers hotărât la maturitate.

Avem nevoie de muuuultă răbdare și câțiva pași simpli pentru a convinge copiii să mănânce legume:

# Le combinăm cu brânză. Pot câștiga un premiu or something, la câți adulți am păcălit să adore legumele, prin simplul fapt că le-am pus și o bucățică de brânză lângă. Păi mini pizza pe blat de ciuperci sau conopidă nu lasă loc de refuz. Fie mănânci tot din farfurie, fie mănânci tot din farfurie și ceri supliment.

# Le aranjăm în forme cât mai atractive. O mașină din fâșii de ardei, cu roți din rondele de castravete si geamuri din dovlecei la grătar este mai atractiv de mâncat, sau, măcar de gustat. În această situație este nevoie de ceva creativitate și dexteritate, dar, mai important este partea fun a ecuației, și nu desenul perfect din farfurie.

# Le mascăm în sosul pentru paste. Toții copiii, și nu numai, adoră pastele cu sos de roșii. Dar dacă în sosul fiert punem și câteva rondele de dovlecel, un ardei gras și mărim, progresiv, cantitatea acestor legume, nu doar că nu vor refuza, dar se vor și obișnui cu gustul nou de legume.

# Le mascăm în diverse smoothiuri cu fructe, crescând, progresiv, cantitatea de legume. În acest fel, cei mici se vor obișnui treptat cu gustul de legume, ajungând chiar să le placă.

# Le mascăm în supe cremă care să conțină și legumele preferate.

# Le mascăm în prăjituri. Dovleceii și zuchini, sfecla roșie sau cartoful dulce, morcovii și păstârnacul, dar și dovleacul sunt ingrediente de bază dintr-o grămadă de prăjituri delicioase. Nu mai vorbim de sănătoase, este de la sine înțeles.

# Le pregătim sub formă de budinci calde, rumenite la cuptor. Broccoli și conopida se pretează perfect la acest tertip. Fierte al-dente, amestecate cu ou, brânză și iaurt, cu o crustă frumoasă, dată de cuptorul încins.

# Le condimentăm cu ierburi proaspete sau uscate. Da, legumele pot fi fade. Ooook, pot fi fade rău. Dar, condimentate cu cimbru, busuioc sau oregano, presărate cu pătrunjel, mărar sau coriandru, înmiresmate cu codițe de ceapă verde tăiată fin sau cu un strop de usturoi, pot fi absolut mâncabile.

# Le oferim diversitate. Copiii, ca și noi, adulții, mănâncă mai întâi din priviri. Nu spunem, noi oare, „ce bine arată!”, înainte să gustăm alimentele din farfurie. Nu alegem, noi, din meniul restaurantului, felurile de mâncare cele mai apetisante? La fel și cei mici, vor fi mai atrași de o farfurie cu mâncare colorată. În plus, pot avea palenta completă de vitamine și nutrienți la o singură masă.

# Le oferim constant legumele pe care le refuză, sub diverse forme și preparate, cu intervale de pauză. Important este să nu insistăm, să nu aplaudăm dacă mănâncă, dar nici să nu îi certăm dacă refuză. Răbdarea și consecvența sunt mama și tatăl unei alimentații echilibrate, încă din copilărie.

# Implicăm copiii în procesul de gătire. Pot tăia, cu un cuțit cu vârf bont, legumele și își pot face propriile combinații de salate, tarte sau brioșe cu legume.

# Ne folosim de puterea exemplului. Dacă tu, ca părinte, vei ronțăi ciocolată, vei bea zilnic sucuri și te vei strâmba la salată, nu te aștepta ca cel mic, care al cărui comportament funcționează ghidat de mimetism, să facă altfel.

# Avem încredere în ei. Aud foarte, dar foarte des, adulți care spun: „Copilul meu nu mănâncă x sau y legumă”, înainte ca acel mic măcar să deschidă gura. Aveți încredere, lăsați-i să guste, insistați blând și calm, și, mai ales, lăsați-i pe ei să decidă dacă le place ori ba o legumă/fel de mâncare.