Sursa foto: Pixabay
Absenta unei culturi alimentare solide a ajuns sa ne faca vulnerabili in fata marketingului agresiv, si, mai ales, in fata trendurilor care ne-au invadat stilul de viata. Industria alimentara a ajuns sa ne alimenteze angoasele legate de mancare, pentru a ni le alinia, mai apoi, cu tot felul de produse noi.
Stupefactia noastra in fata raftului din supermarket nu este deloc intamplatoare. Sa aleg marul organic sau pe cel conventional? Sa fie local sau sa fie importat? Pestele pescuit sau cel de acvacultura? Sa mananc sau nu unt? Sa aleg sa fiu carnivor, ovo- lacto- vegetarian sau vegan?
La fel ca vanatorul- culegator din vechime, care atunci cand culegea un fruct nou, stia ca nu este otravitor, doar daca gustul fructului era dulce, asa cum apela la memoria sa pentru a afla daca o ciuperca este sau nu comestibila, in acelasi mod, si noi alegem produsele din rafturi, si, pentru ca nu mai avem incredere in propriile noastre simturi, examinam eticheta si incercam sa ne dam seama ce inseamna „benefic pentru inima”, „pasari crecute in baterii”, „oua de la gaini crescute in aer liber si hranite cu cereale” sau „lapte imbagatit cu calciu”. Ce inseamna, de fapt, „cu gust de zmeura” sau guma xantan? De unde au aparut toate aceste lucruri?
Asemenea oricarei fiinte de pe pamant, oamenii fac parte dintr-un lant trofic. Ceea ce ne deosebeste insa de celelalte fiinte care mananca, este faptul ca avem capacitatea de a modifica lanturile trofice de care depindem, folosind anumite tehnologii, cum ar fi prepararea hranei cu ajutorul focului, vanatoarea cu ajutorul armelor, cultivarea plantelor, cresterea animalelor si conservarea alimentelor. Recent, industria ne-a permis sa reinventam lantul trofic uman, pornind de la fertilizarea artificiala a solului, pana la alimentele semipreparate care se gatesc in cuptorul cu microunde. Consecintele acestei revolutii asupra sanatatii globale, abia incep sa se intrevada, iar rezultatele par a fi dezastruoase.
Nu mai mult de doua generatii in urma, oamenii gaseau in piete ridichi si ceapa verde doar primavara, rosii si castraveti, doar vara, radacinoase doar toamna. Acum, in supermarket, dar si in piete, biodiversitatea este uluitoare. Pe o suprafata limitata, gasim, la un loc, o multitudine de plante, animale si ciuperci. Ce padure, livada sau camp ar putea sa atinga aceasta performanta? Probabil doar la raionul de fructe si legume gasim mai bine de 100 de specii diferite. Daca ne aventuram la rafturile cu cereale, bauturi carbogazoase, vom realiza ca notiunea de specie este foarte vaga. Cereale pentru mic- dejun, condimentele pline de monoglutamat de sodiu, congelatoare pline de semipreparate „ca la mama acasa”, zahar peste tot si in orice, premixuri pentru aluaturi, care contin orice, numai faina nu.
Daca ai fi un food detective si ai umbla printr-un supermarket, ar fi interesant sa afli care este drumul invers al produselor, din cos pana in locul de provenienta. Unde a fost crescut puiul ala infoliat si cu ce a fost hranit? Rosia perfecta si lucioasa a beneficiat de permacultura sau a primit ingrasaminte chimice cu lingurita?
Si daca nu poti fi food detective, incearca sa respecti cateva reguli, pentru sanatatea ta si a planetei:
Alege ingrediente locale
Cauta ferme din localitatea unde locuiesti sau din jurul ei
Mananca produse de sezon
Gateste cat mai mult acasa, pentru a avea controlul ingredientelor
Mananca cat mai putin procesat
Recicleaza, pe cat posibil
Evita risipa alimentara
Cumpara alimente si mananca cumpatat
Comentarii recente