Carevasazica, ne adunam noi, o mana de bloggerite iubitoare de healthy food. Alexandra, Cristina, Delia, Andreea, Alexandra si subsemnata. Unele mai vegane si cu zenu’ la purtator, altele mai putin, cu siguranta toate cu respect pentru mancarea curata, cinstita si, mai ales, gustoasa. Si, mergem, in formula aproape completa, la Sara Green, sa degustam meniul, sa ne hlizim, sa ne stropim cu pistoalele cu apa, sa ne miram de cat de buna e mancarea si sa punem tara la cale. Ca unde sunt multe femei in jurul unei mese, si ideile se aduna si aluneca usor, la fel ca ciocolata vegan cu unt de cacao, pe care am mancat-o la final.
Am inceput cu Sara Green, in cadrul unei initiative care doreste sa faca cunoscute restaurantele din Bucuresti, si nu numai, unde se poate manca sanatos si mostly veggie. Nu de alta, dar ceafa, mici si piept de pui cu salatica, gasim la tot pasul.
Mah, si pe o caldura de iulie, in mijlocul zilei, m-am tarat corespunzator, la Sara Green. Noroc ca am fost intampinate cu limonada cu menta si cu Gojirada (ceva cu goji, lamaie, miere; don’t ask, just drink!) rece si energizanta. Nici nu am apucat bine sa ne dumirim ce e cu noi, cred ca nici nu am reusit sa ne salutam prea bine, ca a inceput sa curga mancarea. Aici trebuie sa ii multumim Cristinei, care s-a ocupat sa ne faca o selectie, astfel incat sa reusim sa gustam din cele mai reprezentative preparate. Cristinaaaa, am ratat veggie wrapul! Trebuie sa ne intoarcem doar pentru asta!
Si am inceput (noroc ca la final am notat, pentru ca uitam sigur ceva) cu o ciorba radauteana din ciuperci pleurotus. Pe asta nu am gustat-o, ca eu nu prestez ciorbe (reminiscence ale traumelor culinare din copilarie; sigur stiti povestea cu doar o lingura si gata), dar am auzit niste sunete in jurul meu care ziceau numai de bine.
Imediat am primit 2 feluri de hummus absolut senzationale. O sa ziceti ca nu e nimic senzational la un hummus, dar, pana nu gustati, nu comentati: hummus Beirut, extra spicy, cu un amestec de 10 condimente (nu am reusit sa aflu exact ce si cum, Paul isi pastreaza bine secretele), rosii si o pasta iute si hummus cu ciuperci, turmeric si patrunjel, o combinatie cel putin interesanta. Le-am mancat ghebos cu lipii cu maia. Foarte, foarte bun!
Am continuat cu 2 tipuri de salata, pe care a fost bataie, si care s-au mancat integral: Salata de avocado cu spirulina, la care m-am uitat intai chioras, eu nefiind chiar iubitoare de spirulina. Dar dozata cat trebuie, nu a afectat gustul celorlalte ingrediente (salata verde, rosii, ceapa rosie, maioneza de avocado); si salata de cruditati- morcov, sfecla rosie, telina, nothing fancy, dar cu o maioneza delicioasa de avocado.
Mega senzatia si, also, noutatea din meniul de vara, este burito vegetarian, care contine proteina completa, atat de cautata de veggie people, obtinuta din combinatia de cartof dulce si fasole rosie, legate cu un sos de caju, servite pe un pat de salata verde crocanta. Acum eu nu pot spune ca fasolea rosie si cartoful dulce sunt chiar alimente de vara, usoare si racoroase, dar, dupa ce am pus salsa deasupra (care am aflat ca are rosii si atat, pentru ca din nou Paul a zambit si atat, cand l-am intrebat constiincioasa cu pixul si agenda in mana ce am mancat), nu am reusit sa ma mai gandesc la nimic. Nici la sezonier, nici la rochia de pe mine, care era pe cale sa plesneasca. Am mancat si atat. Cu mana, cu hainele, cu fata si cu toate simturile. Atat de bun a fost.
Sa nu cumva sa uit de pastele cu sos de caju, avocado si rosii. Din astea recunosc ca nu am mancat, pentru ca am gandit strategic: Darling, lasa loc pentru desert!
Eeee, si la final a venit desertuuuul. Eu, fiind dupa fix 21 de zile in care nu mancasem zahar, faina alba si nu bausem picatura de alcool, m-am manifestat ca o suricata intr-un butoi cu vin. Adica, printr-un semn dat de univers, farfuria a ajuns fix in fata mea, iar pana am pasat-o, cu o ultima farama de jena si bun simt, in mijlocul mesei, cantitatea de bomboane se injumatatise deja. Cum altfel, cand din miere, cacao, unt de cacao si esenta de vanilie home made au iesit niste minuni de bomboane de ciocolata raw vegan. Erau atat de frumoase, incat nu s-a indurat nimeni sa o manance pe ultima. S-a topit pe farfurie si recunosc cinstit ca m-a cam durut sufletul pentru asta.
Una peste alta (cam asa au fost si felurile de mancare in bietul meu stomac), m-as intoarce oricand la Sara Green. Pentru ca este o afacere mica cu oameni inimosi. Pentru ca are la baza o pasiune, si anume pasiunea pentru mancare sanatoasa. Pentru ca este primul fast- food vegan din Romania (how cool is that?). Pentru ca au farfurii verzi (da, sunt superficiala si nu imi pasa 🙂 )Si pentru ca a fost usor de gasit, chiar si pentru o persoana ca mine, care se orienteaza precum o busola dereglata: pe Nicolae Caramfil 85. Si, mai ales, dar mai ales, pentru ca m-am simtit, pentru cateva ore, ca in vacanta.
Comentarii recente