Dacă aș fi primit câte un bănuț pentru fiecare dată când am recomandat aceste produse, acum aș scrie postarea stând pe un șezlong, pe o insulă însorită. Dar cum nu îmi place să lâncezesc la soare, 🙂 recomand doar produsele pe care le-am testat, pe care le consum și în care cred cu adevărat.

Nu-s chiar nestemate pentru ochiii privitorului, nu au neapărat ambalaje lucioase, dar sunt mai echilibrate oleacă față de suratele de prin magazine și foarte la îndemână (nu-i nevoie să strabați mări și țări ca să le găsești). Un fel de New Year’s resolution în materie apucături alimentare.

Batonul Nutribon

O gustare? Ceva dulce? Ceva mic și consistent de mâncat înainte de antrenament? Ei bine, batonul Nutribon face parte din categoria produselor testate, cu eticheta curată. Nu are îndulcitori sau zahăr adăugat, arome, coloranți sau aditivi. Îl mănânc și recomand mai degrabă înainte de antrenament, pentru că are mai mulți carbohidrați decât proteine, dar este genial și ca o gustare de după-amiază, atunci când mă lovește pofta de dulce, pentru că are doar 130- 140 kcalorii bune, provenite din nuci, alune, semințe, fructe deshidratate și fulgi de ovăz. Pentru cei cu intoleranțe, există și varianta fără gluten. Produs și ambalat în județul Alba.

Puiul coquelet de la Edenia

Ne ferim de carne de pasăre crescută cu hormoni și antibiotice, dar un pui sau ceva curcan tot mai mâncăm, din când în când. Iar când varianta de pui de țară nu există, coqueletul ăsta e cea mai bună alegere. Se regășeste în aproape toate meal planurile pe care le concep. Și, aproape săptămânal, și în farfuria mea. 40- 45 minute la cuptor, este printre puținele cărnuri neinjectate, pentru că nu lasă apă la gătit, ci doar mici urme de grăsime (îl curăț bine înainte de coacere). Este adevărat că-i crescut cu cereale, nu cu iarbă, nu știu exact cât de alergat este, deși e un veritabil pui de fermă. Sigur nu miroase a medicament atunci când deschid cuptorul. Și are gust autentic de pui, așa cum mi-l amintesc din copilărie.

Iaurtul grecesc de la Olympus

Eu nu mănânc deloc iaurt. No worries, nu m-a prins curentul vegan, pur și simplu nu îmi place gustul. Din aceeași categorie, nu mănânc nici kefir, sana, pepene roșu, carne de ied, miel, mere (decât în deserturi). Dar am feedback bun referitor la gustul și cremozitatea nedisimulată a grecescului de la Olympus. Conține doar lapte și fermenți, deci fără bălării aici. Un iaurt cinstit cu 8% proteină și 2% grăsime, dacă alegi varianta mai „slăbuță”. E grozav la micul dejun sau la gustare. Nu la cină. Pentru că un iaurt la cină nu este o masă completă, ci doar o încercare, de fiecare dată eșuată, de a păcăli foamea. Garantează, în schimb, câteva plimbări în toiul nopții, bineînțeles doar pentru a verifica lumina din frigider.

Uleiul ecologic de floarea-soarelui de la Bioloi

Oamenii de Bioloi demonstrează că se poate și la noi. Și românesc, și ecologic, și calitativ, și cu ambalaj reciclabil, și cu preț cinstit. Grozav uleiul ăsta. 100% românesc, ecologic, extravirgin. Miroase a semințe de floarea-soarelui atunci când deschizi capacul. Ambalat corespunzător în sticlă închisă la culoare, nu în ambalaje triste de plastic. Intuiești calitatea încă de la raft, dar o confirmi cu fiecare lingură adăugată în salate sau mâncare. Alternativă foarte bună pentru non iubitorii de ulei de măsline.

Magiunul de prune fără zahăr de la Topoloveni

Nu prea mai are nevoie de prezentare. Făcut din prune românești, preparate termic la o temperatură scăzută, fără conservanți, zahăr sau îndulcitori. Se consumă ca atare sau pentru a îndulci deserturile și budincile. Plin, plin de vitamine, care se păstrează datorită procesării la temperatură joasă, dar și de fibre. Dens și suficient de dulce.