Exista un om care, anul acesta, m-a inspirat mai mult ca niciodată. Am primit de la el lecții de ambiție și determinare, de mers înainte când i-a fost greu, când a fost obosit sau, poate, plictisit.

A a tot jonglat cu diversele activități sportive, așa cum toți facem. Amintirea începuturilor sale într-ale sportului este destul de confuză, cu încercări amestecate. O lună, două de mers la sală. Câteva ședințe de box. Ceva arte marțiale. Perioade dese de pauză între. Un alergat ocazional în sezonul cald. Câte puțin din toate, dar nimic concret și constant.

Până în primăvara acestui an, când a decis (a câta oară?) să alerge. Și-a luat echipament. Am râs în barbă și l-am boscorodit, recunosc. Casa este plină de gantere, izoprene, minitrambulină, bandă TRX și multe, multe gadgeturi, care ocupă inutil spațiu. În primăvară frivolitatea a dispărut, gluma s-a îngroșat. Ceva, cumva, l-a determinat să continue.

A alergat dimineața devreme, înainte de a pleca la birou. A alergat noaptea, în parc, după ce canicula se domolea. A alergat pe ploaie. A alergat în vacanțe. A alergat atunci când îl dureau tibiile și ar fi trebuit să facă pauză. A alergat cu muzică în căști și fără. A alergat după nopți albe sau după somnuri odihnitoare. A alergat în diminețile leneșe de weekend, când eu încă nu mă trezisem. A alergat în orașe noi, ca să le simtă pulsul. A alergat în jurul blocului, ca să nu piardă timp în trafic.

Aleargă fără să pară că e greu. E fericit, plănuiește, evaluează progresul, stabilește noi targeturi. Se entuziasmează cu fiecare evoluție și pare un copil gata de ieșit la joacă de fiecare dată când se echipează.

Nu îl laud (deși i-ar plăcea). Confirmarea e la el, nu-i nevoie să vină din exterior. Nici nu știe că scriu acest post și sunt tare curioasă ce reacție va avea. Doar vă încurajez să faceți mișcare. Și să nu vă lăsați până nu găsiți acel sport, veritabil coup de foudre, care vă mișcă un atriu și un ventricul ca atunci când îl așteptați pe moș Crăciun.

Sportul ne face să fim nu doar mai plini de energie, ci și mai sănătoși, cu tonus bun, mai veseli. E un cârlig de care ne agățăm în perioadele pline și dificile. Poate fi singurul moment de relaxare, în care mintea se golește de toate gândurile care țopăie fără încetare. Sportul creează o conexiune reală. A ta cu tine. Uneori, a ta cu o comunitate. E o bucurie nedisimulată.

Am scris acest articol aici, ca să nu rămână, ca altele, scris doar în capul meu. Poate fi o postare care să nu vă spună nimic, sau una care să vă atingă. În curând începe un nou an, care debutează într-o zi de luni. 🙂 Timingul perfect pentru un început, oricare ar fi el.