Sursa foto: iHealth
Cu atâtea liste pline de to do-uri care mi se perindă pe birou și prin cap în această seară, mi-am amintit că acum trei săptămâni fix făceam asta:
Cu. omu’ de-o mână și cu o felie de pizza perfectă în cealaltă, pe o ploaie mocanească care nu se mai termina, cu frigul care înțepa prin cele patru straturi de haine, nepieptănată de trei zile, pentru că îmi uitasem peria acasă, fără să îmi pese ca a doua zi este luni, acolo, în Piazza di Duomo, am simțit, pentru preț de cîteva clipe și multe calorii provenite din carbohidrați simpli, fericirea rotundă, neplanificată.
Pizza Spontini, dragilor, este cu tradiție din 1953, iar cu numai 3 euro poti cumpăra o felie din cele trei feluri din cea mai bună pizza pe care am mâncat-o vreodată.
Allora, ragazzi, să începem cu începutul. Milano este un oraș de weekend, ușor de înțeles și de străbătut, musai de văzut în viața asta. Rețeaua de transport este foarte bine pusă la punct. Noi nu am prea apelat, pentru că ne-am cazat foarte aproape de centru, dar și pentru că ne plac cei 20km făcuți zilnic la picior. Că să ne facem poftă de mâncare, nu de alta. 🙂 Construcții vechi și extrem de frumoase, oameni eleganți și spilcuiți la tot pasul, eșarfe înnodate artistic sub bărbie, freze de dandy, parfumuri și bijuterii fine. Nu degeaba i se spune capitala modei.
Pe lângă plimbat, vizitat și liniștit la căpuț, am testat bucătăria locală, fără alt interes, în afară de acela de a avea ce vă povesti.
Pâinea și patiseria sunt viața și aici, ca în toată Italia. Coșulețe cu toate tipurile de pâini și pâinici ne-au întâmpinat la fiecare masă și cu greu ne-am abținut să nu le golim. Focaccia cu ulei de măsline extravirgin, cu rosmarin, cu pesto sau cu roșii uscate, pâine cu semințe sau covrigei crocanți. Greu de rezistat când pofta era mare și ispita la doar o aruncătură de mână.
Pe. lângă pizza, pizza și pizza, am mâncat așa:
Perfetto cu migdale și ciocolată amăruie, un desert bunuț, pe care l-am savurat la Paprika&Cannella. Omu’ a băgat o cremă de vanilie decorată cu fructe de pădure, ușoară și delicată.
Osteria Mamma Rosa este un loc unde ti se ia haina la intrare și ești întâmpinat cu șampanie fină. Imediat te întrebi cât de încărcată o să fie nota de plată la final. Well, nu a fost deloc. Am mâncat foarte bine, într-o atmosferă plăcută. Osso buco gătit perfect cu risotto milanese și piept de rață aromat cu legume la grătar (dovlecei, anghinare, vinete, morcov).
.
Și, cum fie iarnă, fie vară, noi mâncăm în vacanțele din Italia la Venchi, nu ne-am dezis nici tura aceasta, cu o clătită călduță cu cremă de ciocolată. A alunecat ușor pe gât și, singurul regret a fost acela că s-a terminat prea repede.
Dar, de departe, vedetele vacanței au fost castanele coapte. Nici acum nu îmi dau seama dacă mi-au plăcut atât de mult pentru că erau calde și afară frig, pentru că până și ambalajul era classy și civilizat, având compartiment pentru coji, pentru că le-am mâncat într-un loc atât de frumos sub cer, încât îmi e greu să-l descriu în cuvinte. Cert este că atunci când mă gândesc la Milano, mă gândesc și la castane coapte.
Altfel, Milano este minunat, drumul și cazarea sunt affrodable. Pizza și cappuccino sunt cele mai bune ever. Curățenia și stilul la ele acasă. De văzut cu ochiii și cu sufletul. De bucurat cu toate simțurile.
Comentarii recente