Acum, când scriu acest text, savurez ultimele înghițituri ale unei cafele lungi, începută de dimineață. Copilul din burtă dansează în ritmul tastelor și face tot felul de giumbușlucuri așa cum ne-a arătat la ecografia de săptămâna aceasta. Sarcina este aproape de jumătate și mie încă nu îmi vine să cred că trăiesc minunea. Am păstrat discreția, așa cum încerc să fac cu toată latura personală a vieții mele, până în punctul acesta, în care situația nu mai poate fi strategic mascată sub haine. Am povestit doar dacă contextul profesional putea fi impactat (și în majoritatea situațiilor nu) sau dacă avem un context extrem de personal. A rămas o bucurie mare împărtășită cu o mână de oameni.

Scriu acest text pentru toate femeile pentru care sarcina nu a însemnat cea mai frumoasă perioadă din viața lor, așa cum majoritatea trâmbițează. Pentru toate cele care, poate, cred că este ceva în neregulă cu faptul că nu au acea strălucire, lumină în ochi, energie și stare de bine. Pentru toate cele care nu au avut vreme să își mângâie suficient burta purtătoare de minune, pentru că au fost preocupate mai degrabă de cum să își gestioneze un început de sarcină dificil, dominat de grețuri, vărsături, constipație, balonare sau reflux. Pentru toate cele care situația ideală, în care credeau că debutul sarcinii va exista sub umbrela unei alimentații corecte, a rămas doar un vis frumos. Surorilor, nu sunteți defecte, pe cuvânt! Sunt doar hormonii și reacția corpului vostru care face tot posibilul să păstreze și să crească un pui de om. Și este ok așa. Hang in there, o să treacă! Scriu acest text și pentru mine, pentru că, se pare, am început să uit. 🙂

M-am luptat cu grețurile până în săptămâna 16 de sarcină. Încă sunt acolo uneori, mai scot nasul din când în când, dar am învățat să le gestionez. Cel mai bun sfat primit până acum, de la prietena G, mamă de patru (I knooow), care le-a avut la fiecare sarcină prin zonă, a fost: „Lasă garda jos cu alimentația perfectă și ai răbdare!” Și a avut maaaare dreptate.

Să vedeți, eu nu mă plâng, ci caut soluții. Și am găsit și în acest caz câteva variante care au funcționat pe termen scurt, dar care m-au ajutat să rezist atunci când credeam că nu mai pot. Și au fost câteva momente.

Apa cu lămâie și ghimbir ras. Nu limonadă, pentru că dulcele, fie el și din miere, accentuează greața.

Emetofit. Conceput de cei de la Fares special pentru grețurile de sarcină. La mine a avut efecte pozitive câteva zile, dar am auzit și povești mai fericite. Nu îl căutați în farmacii, nu o să îl găsiți. Este, în schimb, în raiul cumpărăturilor pentru bebeluși, la Bebe Tei.

Brățări pentru greața, amețeală și stări de rău. Funcționarea lor are la bază, se pare, presopunctura. Eu am fost cam sceptică la început, recunosc, dar eram dispusă să încerc absolut orice. Au avut efect aproape o săptămână. Dar le-am purtat non stop două luni întregi. Au fost cei mai bine 30 de lei investiți.

Sărăturile din făină integrală: covrigei, sărățele, biscuiți. Cu cât mai puține ingrediente. Au ajutat și tranzitul și au diminuat starea de greață.

Orezul integral și pastele integrale. Cât mai simplu gătite, fără sosuri sau grăsimi. Cu câteva legume și brânzeturi slabe (musai din lapte pasteurizat).

Brânza de capră, ricotta cu pâine din făină integrală. Constipă, da. Dar rămâne în stomac, iar asta e scopul vieții tale în primele luni de sarcină.

Salata cu roșii, castraveți, brânză telemea și crutoane

Avocado, telemea sărată, pâine integrală

Câteva fructe de sezon, nu foarte dulci. Eu am prins din plin sezonul de căpșune, cireșe, pepene galben. Și a fost bine.

Stomacul plin. Dar nu foarte plin. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. E muuult, mult mai bine să îți fie greață cu stomacul plin decât cu el gol, pentru că glicemia scăzută potențează starea.

Am fost foarte activă. Știu, e greu, nu ai energie, ți-e somn tot timpul, simți cel mai discret parfum pe o rază de 50 km. Orice aromă de mâncare îți întoarce stomacul pe dos. Te-ai întinde în pat și ai dormi 9 luni, până trece. Ești foarte emoțională și îți vine să plângi des și degeaba. Nu te mai recunoști psihic și fizic și poate nu vrei să te arăți așa oamenilor. În loc de asta, ieși, socializează, plimbă-te, fii activă. E mult mai bine și mai ușor de gestionat. Timpul trece mai repede. Plânge-te, lasă-te compătimită și răsfățată. E ok să nu fie bine, măcar o perioadă.

La final, nu pot să mă abțin să nu las un cod de bune practici în interacțiunea cu gravida:

Abțineți-vă în a mângâia suav rotunjimile burții. Cu excepția situației în care sunteți tatăl copilului sau o persoană foarte apropiată. Nici eu nu credeam, dar este un gest atât de intim, pe care puține dintre noi suntem dispuse să îl împărtășim.

Nu le spuneți că la voi a fost mai rău, mai greu. În nici un caz de toate riscurile sarcinii pe care le-ați avut fix în perioada prin care trece. O gravidă este o creatură extrem de emoțională, care se gândește constant la toate problemele universului care s-ar putea abate asupra ei și a burții purtătoare de minune mică. Încă niște idei în această direcție nu ajută.

Nu le spuneți nici dacă la voi a fost mai bine. Doar dacă o faceți din perspectiva încurajării. Caz în care vă va mulțumi.

Da, ajută să le întrebați cum se simt și să le lăsați să se plângă minute în șir la telefon, ca și cum ar fi singurele femei însărcinate de pe fața pămîntului. Mulțumesc, Andreea, Nico și Andra pentru toate momentele în care m-ați suportat. Știu, acum știu, că nu a fost ușor nici pentru voi :))))

Da, ajută și să le oferiți soluții care la voi au funcționat în perioada sarcinii, la care ele poate nu au energie să se mai gândească.

Nu comparați situațiile. Fiecare sarcină și fiecare persoană funcționează unic și diferit. Nici o burtă nu e prea mare sau prea mică. E perfectă pentru a găzdui micul locatar. Așa cum fiecare mamă este cea mai bună, indiferent dacă deciziile pe care le ia se aliniază tribunalului mamelor care judecă și dau verdicte solicitate ori ba. 🙂

Sursa foto: unsplash.com și fares.ro