Tanara speranta, caut orase gourmet, unde sa ma pufosesc regulamentar! Cam asta am avut in cap pe toata durata city vacantei in Bolognia. Am atat de multe lucruri sa va povestesc despre Bologna, incat nu stiu cu ce sa incep. Pentru ca au fost 2 zile care s-au dilatat si contractat in egala masura. In care am facut, vazut, zambit si simtit un milion de lucruri, dar parca totul s-a desfasurat cu viteza luminii. Pline, si, in acelasi timp, insuficiente. Zile in care am zambit cu sufletul si fata pline de ciocolata amaruie. Bologna este un oras atat de misto, care m-a modificat pe dinauntru iremediabil (si pe dinafara putin, dar am rezolvat pufoseala aferenta rapid cu miscare si ceva healthy food).

Dar despre mancare sa vorbim, ca despre asta este vorba in poveste. Ca in orice alt oras in care am fost, am decis sa imi urmez principiile, de la care nu ma abat aproape niciodata. Eat and drink local. Doar ca local, in Bologna, inseamna pizza, paste, risotto, tiramisu, branzeturi delicioase si mezeluri crud- uscate. M-am sacrificat, ce sa zic! Pe altarul zeului poftelor si deliciilor culinare.

Si am inceput asa. Cu paste de casa, care fac diferenta in multe feluri. Nu te saturi rapid (si ce bine, ca am mancat toata portia!), nu iti simti stomacul plin si umflat, senzatia de foame nu mai apare rapid dupa ce ai terminat de mancat, datorita fluctuatiilor de glicemie pe care le dau pastele clasice, albe. Aici avem, in ordinea numerelor de pe tricou nota de plata: paste cu sos ragu, specifice pentru Bologna, supa cu tortellini, care nu arata foarte apetisant, dar care are un gust mi-nu-nat si paste cu fructe de mare. Toate delicioase.

Am continuat cu un risotto cu fructe de mare si extra parmezan, pregatit just perfect. Cu orez cu bob rotund, fiert al- dente, cremos si condimentat asa cum trebuie. Crevetii si calamarii pareau congelati, dar, na’, nu le poti avea pe toate. Daca te bucuri de mancare, detaliile trec fara a deranja prea tare.

Si pentru ca preparatele din carne de vita erau prezente in toate meniurile, nu le-am ocolit. Vita cu legume la gratar si vita cu sos de ciuperci porcini. Eu nu le-am gustat, dar aud un yammy feedback.

20160409_203612

Bolognia este un oras foarte viu. Cu istorie si traditie la tot pasul. Cu arcade care amintesc de vremurile trecute si care vorbesc de la sine despre viata. Cu soare si eleganta in timpul zilei. Iar noaptea e plin: de oameni, de bucurie, de restaurante care isi intind mesele pana in mijlocul strazilor pietruite. Restaurante, unde, dupa cina, poti sa faci asta:

IMG-20160413-WA0000

 

Si asta:

IMG-20160413-WA0001

Si mai ales asta, atunci cand crezi ca nu te vede nimeni:

IMG-20160413-WA0002

Am lasat la final my favourite part. Credeati ca m-am dezis? Ca nu am bagat ghebos dulciuri? No way! A fost cu ciocolata. Cu multa ciocolata amaruie. Si cu tiramisu adevarat. Si un tort cu ciocolata si nuci. Si flan de ciocolata amaruie. Am zis ciocolata? Daca nu, trebuie sa va spun ca a fost si cu inghetata cu ciocolata amaruie si fistic de la Venchi. Au mai coexistat si un creme brulee si o para fiarta in vin.

IMG-20160410-WA0002 (1) IMG-20160413-WA0003

IMG-20160413-WA0004 (1) IMG-20160413-WA0005 (1)That’s all folks! Ma rog, nu chiar tot, dar sunt lucruri care doar se traiesc, nu se si povestesc. Pana data viitoare, sa va bucurati: de mancare, de oameni, de viata! Si sa traiti clipa de azi cu responsabilitatea zilei de maine! Eating for tomorrow, adica!

P.S.: Multumesc, draga mea S, pentru poze. Daca nu erai tu, acum doar povesteam, fara a avea dovezi palpabile.