Sursa foto: Pixabay
Pentru ca este foarte important sa intelegem mecanismele care genereaza un proces atat de complex si uzual cum este foamea, seria articolelor despre foame, continua cu informatii despre foamea de stimulare. Practic, „De ce mi-e foame?”, intrebarea pe care ar trebui sa ne-o punem frecvent, este explicata de specialisti in cele mai mici si profunde detalii. Daca nu ati citit despre foamea automatism, o puteti face aici.
Foamea de stimulare senzoriala este determinata de mirosul alimentelor, culoarea lor, culoarea vaselor din care mancam, lumina lumanarilor de pe masa, muzica ambientala, dar, mai ales, de gust. Gustul este dictat inca din viata intrauterina, cand fatul incepe sa simta gustul alimentelor consumate de mama, prin transmiterea acestuia in lichidul amniotic. Astfel, viitorul bebelus indian va aprecia gustul condimentelor specifice, viitorul bebelus al consumatorilor de fast- food, va fi familiarizat cu gustul cartofilor prajiti si al burgerilor, si va avea o preferinta ulterioara fata de aceste alimente.
In aceeasi ordine de idei, bebelusul alaptat continua aceasta recunoastere a gusturilor prin modificarile pe care le sufera gustul laptelui. El se deprinde cu ele, pregatindu-se pentru viitoarele mese de om mare.
Dincolo de aceste deprinderi care ne sunt influentate de alimentatia mamei, atat in perioada intrauterina, cat si in perioada de alaptare, avem cu totii, inscrisa in gene, preferinta pentru alimentele dulci, transmisa din generatie in generatie, menita sa asigure supravietuirea speciei. Explicatia este cat se poate de simpla si are la baza memoria genelor: gustul dulce este asociat alimentelor care dau energie si, care, de cele mai multe ori, nu sunt periculoase; gustul amar, pe care il respingem frecvent este prezent in otravuri si produse toxice; un miros neplacut provoaca dezgust, pentru ca este asociat cu un aliment stricat sau necomestibil.
In acest context, specialistii din industria alimentara au studiat acest tip de foame si au creat gusturi si dependente. Exemple concrete in acest sens sunt alimentele crocante sau indulcitorii din mai toate produsele alimentare, meniti sa creeze dependenta.
Foamea mecanicii bucale se refera la toate procesele asociate mancatului. De la supt, care apare inca din viata intrauterina, pana la ros si muscat (activitati care incep la 6 luni de viata, atunci cand sugarul este pregatit pentru diversificarea alimentatiei) si continua cu deglutitia (care duce la maturizarea mecanica a gurii). Toata aceasta activitate orala creeaza, in cazul omului, o apetenta puternica, care nu este asociata doar cu mancarea. Roaderea unghiilor, mestecarea gumei, roaderea capatului unui pix sau creion, sunt exemple cotidiene. Inghititul „pe nemestecate”, intalnit la multi dintre adulti, care mananca mult fara a se simti satui, este o disfunctie generata de introducerea timpurie a alimentelor solide in alimentatie, atunci cand primele alimente solide sunt introduse cu forta in gura unui bebelus de 3- 4 luni, care nu este inca pregatit pentru acest stadiu.
Foamea balanta sau foamea stomacului. Cunoasteti, cu siguranta, toate metodele traditionale de hranire a copilului: interzicerea clara de a se ridica de la masa daca nu a terminat toata mancarea din farfurie, mituirea sau recompensarea, impunerea de a manca mai mult incercand sa i se distraga atentia (o lingura pentru mama, o lingura pentru tata, joaca de-a avionul, etc). Experientele din primii doi sau trei ani, ar trebui sa ii permita copilului sa se deprinda cu nevoile sale alimentare. Scopul nu este de a infuleca tot ceea ce i se ofera. Este absolut necesar sa se evite, in copilarie, portiile foarte consistente, pentru a nu obisnui corpul cu satietatea obtinuta prin supradilatarea stomacului. Pentru ca atunci cand avem de-a face cu cantitati mari de mancare, stomacul se expandeaza treptat, in mod fortat, iar senzatia de satietate va avea tot mai greu. Poate aparea astfel, mai tarziu, cand este prea tarziu, necesitatea chirurgiei gastrice in cazul persoanelor obeze, in cadrul procesului de micsorare a stomacului, denaturand astfel mesajele corpului prin intruziuni la nivelul stomacului.
Comentarii recente