Sursa foto: Pixabay
Mancarea poate fi in acelasi timp cel mai bun prieten sau cel mai mare dusman. Un singur lucru este cert: in cazul nutritiei si al sanatatii, teoriile existente au inca multe necunoscute, iar fiecare noua descoperire poate fi contrapusa de studii care demonstreaza exact opusul. Sa vedem, asadar, cum au evoluat lucrurile incepand cu Hipocrate si pana in zilele noastre.
400 i. Hr.- Hipocrate, numit si „Parintele medicinei”, le-a spus discipolilor sai: „Alimentul tau sa fie medicamentul tau, iar medicamentul tau sa fie alimentul tau!”. De asemenea, el spunea: „Un om intelept ar trebui sa considere sanatatea ca pe cea mai mare binecuvantare.”
1500 d. Hr.- Omul de stiinta si artistul Leonardo da Vinci asocia procesul de metabolizare din corp cu arderea unei lumanari.
1747- James Lind, medic in British Navy, a facut primul experiment stiintific in domeniul nutritiei. In perioada aceea, marinarii faceau expeditii pe distante lungi, care puteau sa dureze ani de zile, si se imbolnaveau des de scrobut. Deoarece calatoriile erau lungi, proviziile de hrana erau formate in mare parte din carne uscata si paine, si mai putin din fructe si legume proaspete, care se alterau repede. Lind a facut un experiment, impartind marinarii in 3 grupuri: unora le-a suplimentat dieta cu apa de mare, altora cu cu otet, iar celui de-al treilea grup le-a introdus in alimentatie o cantitate mai mare de lamai. Rezultatul a fost ca cei care au primit lamai, nu au mai dezvoltat scrobut. Deoarece vitamina C a fost descoperita dupa 1930, Lind nu avea de unde sa stie in acea perioada ca este un nutrient vital.
1770- Antoine Lavoisier, numit si „Tatal Nutritiei si al Chimiei”, a descoperit procesul actual prin care mancarea este metabolizata. In aceasta ecuatie, a descris procesul combinarii in organism dintre alimente si oxigen, rezultatul fiind reprezentat de caldura si apa.
1800- S-a descoperit ca alimentele sunt compuse din 4 elemente primare: carbon, nitrogen, hidrogen si oxigen, si s-au dezvoltat metode pentru a determina cantitatile acestor elemente.
1840- Justus Liebig din Germania, un pionier in studiul cresterii plantelor, a fost primul care a descoperit structura carbohidratilor, grasimilor si proteinelor. El a demonstrat ca proteinele sunt formate din aminoacizi, lipidele din acizi grasi si carbohidratii din zaharuri.
1897- Christiaan Eijkman, originar din Danemarca, in timp ce lucra cu populatia nativa din Java, a observat ca acestia dezvoltau o boala numita beri- beri, care avea ca efect probleme cardiovasculare si paralizie. O alta observatie a fost legata de alimentatia gainilor: atunci cand acestea erau hranite cu orez alb, dezvoltau aceeasi boala. Cand gainile erau hranite cu orez brun, neprocesat, erau sanatoase. Concluzionand, Eijkman, a decis sa isi hraneasca pacientii cu orez brun, descoperind ca acest tip de alimentatie vindeca boala beri- beri. Mai tarziu, nutritionistii au descoperit ca invelisul bobului de orez contine vitamina B1, cunoscuta si sub denumirea de tiamina.
1912- E. V. McCollum, in timp ce lucra pentru Departamentul de Agricultura al Universitatii din Wisconsin, a dezvoltat o abordare care a deschis calea catre descoperirea nutrientilor. El a decis sa experimenteze pe sobolani, mai degraba decat pe animalele de ferma cum sunt vacile si oile. Utilizand aceasta procedura, a descoperit prima vitamina solubila, vitamina A. McCollum a observat ca sobolanii hraniti cu unt erau mai sanatosi decat cei hraniti cu untura, untul continand vitamina A.
1912- Doctorul Casmir Funk, a fost prima persoana care a inventat termenul de „vitamina„, ca factor vital in dieta omului. El a scris despre aceste substante „neidentificate”, prezente in alimente, al caror consum poate preveni aparitie scrobutului, pelagrei si beri- beri. Termenul de „vitamina” a derivat din cuvintele „vital” si „amine”, deoarece vitaminele sunt esentiale pentru a sustine viata, iar initial au fost considerate a fi amine, substante derivate din amoniac.
1940- Au fost identificate vitaminele solubile B si C.
Din 1950 si pana in prezent a fost adus la lumina rolul nutrientilor esentiali ca parte a proceselor din organism. Spre exemplu, a devenit mai cunoscut rolul vitaminelor si mineralelor ca parti componente ale enzimelor si hormonilor care ajuta organismul sa functioneze.
1968- Linus Pauling, castigatorul premiului Nobel in chimie, a creat termenul de Nutritie Ortomoleculara. Pauling a enuntat teoria conform careia, oferind organismului moleculele potrivite in concentratia corecta, nutrientii pot fi folositi de organism pentru o sanatate mai buna si pentru longevitate. Studiile din anii 1970 si 1980 conduse de Pauling si colegii sai, au evidentiat ca o doza mare de vitamina C intravenos, poate fi de ajutor in cresterea ratei de supravietuire si imbunatatirea calitatii vietii in cazul pacientilor cu cancer terminal.
Multe alte vitamine au fost descoperite la inceputul secolului XX, cand a aparut si conceptul de supliment alimentar. Primele comprimate de vitamine au aparut pe piata in anii 1930, si au creat o noua industrie in jurul produselor recomandate pentru sanatate. In octombrie 1994, a fost aprobat de Congres o normativa in Sanatate si Educatie, privind Suplimentele si produsele dietetice. Aceasta normativa stabileste cu exactitate ce se poate mentiona pe ambalajul suplimentelor alimentare, acest lucru facandu-se numai cu acordul Food and Drug Administration (FDA). In Statele Unite, in 1919, dupa Primul Razboi Mondial, pentru a imbunatati si monitoriza starea sanatatii populatiei, Public Health Service a introdus in personalul spitalelor, atat in sectorul public cat si in cel privat, dieteticienii si nutritionistii.
Comentarii recente