Sursa foto: unsplash.com

Faptul că putem avea o alimentație variată este o sursă de plăceri și gurmanderii, care își au originea atât în neofilia (plăcerea varietății) omnivorului, cât și în neofobia (confortul dat de alimentele cunoscute) sa. Brillat- Savarin, autorul celebrei opere „Psihologia gustului” (da, savarina, faimoasa prăjitură a fost creată în onoarea lui), spunea că mașinăria gustului atinge, în cazul omului, o perfecțiune rară, transformându-l în singurul gurmand din natură. Plecând de la această premisă, este simplu să deducem că gustul adună oamenii în jurul mesei, reunește familii, leagă prietenii și crează comunități.

Și totuși, varietatea opțiunilor care se află la dispoziția omului este și o sursă de stres și angoasă. Cu toate că simțurile noastre ne ajută să distigem alimentele bune de cele rele (gustul acrisor și textura fermentată a alimentelor alterate, mirosul pregnant și greu al alimentelor expirate, culoarea alimentelor stricate), trebuie să apelăm la cultură pentru a reține toate aceste informații. Datorită regulilor alimentare, a tabuurilor, ritualurilor, comportamentelor și tradițiilor culinare, de la dimensiunea porțiilor, la ordinea în care consumăm alimentele, până la speciile de plante și animale comestibile, în prezent, nu mai suntem nevoiți să ne confruntăm cu dilema legată de mâncarea comestibilă, atunci când punem legume în oală, când mergem la supermarket sau ne așezăm la masă. Spre exemplu, riscul pe care îl presupune consumul de pește crud, este redus atunci când acesta este preparat sau consumat cu wasabi, un puternic agent antimicrobian.

Angoasa alimentară provine tocmai din faptul că modul nostru de a ne hrăni are de suferit pe măsură ce capacitatea culturii de a menține relația dintre oameni și mâncare scade. Un nou studiu științific, o nouă recomandare a unui „guru” titrat, pot schimba peste noapte tradiții culinare de sute de ani. Tiparul acestor fenomene ne demonstrează cât de vulnerabili suntem în fața acestei angoase.

Lipsa acestei culturi, faptul că nu mai mâncăm și gătim acasă, nu mai folosim cunoașterea acumulată de-a lungul timpului în bucătăriile mamelor și bunicilor noastre, că am uitat de discernământul propriu, faptul că ne bazăm pe reclame, pe cărți despre diete, ne-a aruncat într-un spațiu confuz din punct de vedere nutrițional și emoțional, care a dus specia umană aproape de punctul de plecare, în care se chinuie să afle ce este bine să mănânce și ce nu.