Foamea este o nevoie care poate fi acoperită cu orice tip de aliment. Întotdeauna spun așa: dacă ai fi în stare să mănânci pește cu broccoli, fasole verde sau dovlecel, atunci îți este cu adevărat foame. Fără mofturi și fără comentarii. Foarte diferite de această nevoie, sunt poftele, care ne fac să tânjim după un aliment specific. Cea mai des întâlnită poftă este cea pentru alimentele dulci.

Deși este simplu să dăm vina pe programul încărcat și lipsa timpului, pe colegul enervant de la birou sau pe partenerul de viață care pare să ronțăie tot timpul o pătrățică de ciocolată, și, în general, pe haosul care pare că a devenit viața noastră, adevărul e că decizia ne aparține. Durează la fel de puțin timp și de cele mai multe ori presupune un buget mai mic să cumperi un fruct decât o napolitană. Sau migdale în loc de un baton de ciocolată. Just saying.

Când și de ce apare pofta de dulce

Atunci când distanța de timp de la ultima masă este foarte mare, corpul a rămas fără combustibil, iar nivelul energiei a scăzut. Carbohidrații sunt principala sursă de energie a organismului, iar nivelul scăzut de energie poate fi confundat cu pofta de dulce. Deși celula se hrănește cu glucoză (și oxigen), corpul, însă, nu are NICIODATĂ nevoie de zahăr procesat. Nici de biscuiți, ciocolată, napolitane, nu insistați. Singura nevoie reală este cea de glucoză, nevoie pe care o acoperim mâncând carbohidrați, fie că vorbim de fibre, fructoză sau de lactoză, adică legume, fructe, lactate și cereale integrale. Ele se află la baza piramidei nevoilor alimentare, nu ciocolata, pe cuvânt.

În perioada menstrei, la femei

Perioada premenstruală este un roller coaster de hormoni, care favorizează apariția diverselor pofte, cea mai des întâlnită fiind pofta de ciocolată, prăjituri sau deserturi foarte dulci. Consumul de carbohidrați, din cei menționați mai sus, mișcarea ușoară și hidratarea fac minuni, garantat. Se reglează retenția de apă și se echilibrează nivelul de serotonină. Win-win!

Lipsa somnului și epuizarea însoțesc, aproape de fiecare dată, pofta excesivă și de necontrolat de dulce. Organismul încearcă să acopere o nevoie cu ceva foarte la îndemănă: mâncarea dulce, care se presupune că ar aduce energie.

Nivelul scăzut de leptină, hormon care spune „suficient cât ai mâncat, de acum zi sarut mâna pentru masă”, care dă senzația de sațietate, creștere arderea și reduce depozitele de grăsime, este asociat de asemenea, cu pofta de dulce.

Lipsa nutrienților esențiali din alimentația zilnică

Un procent disproporționat de carbohidrați-proteine-lipide în raport cu nevoile organismului nostru, sau prezența mare a caloriilor goale (zahăr procesat, paste și pâine din făină albă, orez alb), fără vitamine, minerale și enzime pot da, la nivel fizic, o nevoie falsă de dulce. Ajută, și în situația de față, să ne bazăm alimentația pe legume, fructe, proteine de calitate, salate cu frunze verzi, cereale integrale și lactate, furnizori esențiali de nutrienți de calitate.

Sigur că nu vreau să ucid poezia și să mă erijez într-o preacuvioasă într-ale mâncatului sănătos. Pofta de dulce este, mărturisesc cinstit, una care mă bântuie și pe mine. Nu la fel de des în ultimii ani, dar e încă acolo. Uneori atât de prezentă încât aș fi în stare să renunț la o masă principală pentru o prăjitură însiropată, pe care să o savurez cu bucurie în ochi. Nu o (mai) fac, pentru că am o conștiință. Pentru că acum știu care-s mecanismele. Pentru că acum am răbdare să mă întreb dacă am mâncat ce trebuie. Dacă am dormit suficient sau dacă nu cumva am uitat să beau apă. (Aproape) de fiecare dată mă repliez rapid cu un fruct sau cu o mână de migdale pe care le am tot timpul prin geantă. Restul momentelor sunt cele în care aleg să îmi asum experiența unui dulce de calitate, ca excepție a tot ceea ce fac și propovăduiesc pe aici, nu ca o regulă zilnică.

Sursa foto: unsplash.com